O bucatica de Rai

Se pare ca avem si la noi in tara, locuri de care sa ne putem bucuram si locuri in care sa ne simtim relaxati, incercand sa uitam de grijile cotidiene. Eu am gasit bucatica aia de Rai pe care o cautam la un moment dat toti.

Pozele sunt facute pe treseul Transalpina de la noi din tara si la Lacul Rosu.



                                                                   Bucurati-va de Romania! Enjoy!

Iarna...

Da, oficial m-a cuprins sentimentul ala de nerabdare, de dorinta de a sta in sanul familiei, langa persoana draga si de a bea o cana de vin fiert, ceai cald sau ciocolata calda. Imi doresc din ce in ce mai mult sa treaca timpul rapid si sa ma trezesc asa deodata cu o saptamana inainte de Craciun. Pot spune ca, intradevar, este perioada mea favorita din an. Nu se compara cu nimic, nici mcar cu verile lungi si pline de soare. Un interval de 2 saptamani din an in care esti capabil sa spui DA la orice, in care iti poti exprima toate sentimentele, in care speri si esti fericit. Ador sa merg la cumparaturi cu familia, sa cumparam globuri, beteala, beculete. Ador sa stau in casa la caldurica, in bratele lui, sa ne uitam la filme, sa impodobim bradul si sa ne simtim mai aproape unul de celalalt ca niciodata. Ador sa scot capul pe geamul camerei mele si sa mi se inroseasca nasul de la ger si sa simt mirosul ala tare de fum venind de la cosurile blocurilor alaturate. Ador sa ascult colinde, oriunde mergi, in mall, in hypermarket, in autobuz, in masina peste tot se aud colinde. Ce poate fi mai frumos de atat?
Sa dam cadouri, tuturor, sa ti se umple sufeltul de bucurie cand vezi ca cel de langa tine este fericit si are un zambet larg in timp ce desface cadoul de la tine. Chiar daca nu este cel mai inspirat cadou, cel mai mare sau cel mai frumos, conteaza ca ai fost acolo si ai daruit o parte din tot ce ai putut.
Seara de Craciun, cand toata lumea sta la masa si simti cum nimic si nimeni nu te poate scoate din lumea asta plina de cladura si bunatate.

P.S: Eu simt ca incepe perioda frumoasa cand apare la televizor spotul publicitar de la Coca-Cola! :))

Pozele sunt de anul trecut facute de mine cred ca prin luna februarie..


Viiiineee Craciuuuuunuuull!

-filmuletul acesta m-a facut sa plang de foarte multe ori..

Caracterul omenesc te lasa des fara cuvinte!

Chiar așa, oamenii sunt ființe diferite și unice prin modul lor de a fi. Sunt oameni timizi, oameni curajoși, oameni indrăzneți, oameni răutăcioși și lista poate continua. Dar acele persoane care sunt în stare de orice pentru a-și atinge scopurile, care sunt în stare să calce peste cadavre pentru a fi mereu în fața tuturor, eu, pe aceștia nu îi pot considera oameni. Personalitatea noastră diferă și este normal ca toți să avem propiile defecte, dar respectul față de ceilalți trebuie să fie esențial în caracterul unui om. Prefăcătoria și dorința de a fi altfel față de cum ești nu face decât să te pună într-o postură proastă în care oamenii să se uite ciudat la tine și să ajungă, într-un final, să te vorbească pe la spate. Aceste persoane false nu fac deliciul nimănui, chiar dacă alții se uită și te ascultă asta nu înseamna că și te plac. Da, nu este obligatoriu să te placă toată lumea, dar este oligatoriu să lași un loc de respect și de "Bună ziua" pe acolo pe unde treci. Într-un final, nu poți pune pe nimeni la zid atunci când spune ca nu mai poate avea încredere în nimeni, pentru că nu mai poți fi sigur pe nimeni în ziua de azi.

De la un dus rece la unul si mai rece!

Bun.. Sa o luam incet! E greu acum sa incep sa scriu pe un blog, avand in vedere ca  pana acum nu am fost interesata de asa ceva. De ce spun de la un dus rece la unul si mai rece? Pai dupa ce ca am trecut destul de greu peste un an scolar aglomerat si tensionat ( clasa a XII-a), cu sters, cu emotii si cu frica in sange, m-am trezit intr-o zi de 2 octombrie ca incepe anul universitar 2012-2013 in care sunt boboaca. La inceput totul mi se pare o gluma (sau cel putin asa am vrut sa cred), dar se pare ca nu e chiar asa. Trecerea prea brusca de la profesorii cunoscuti la alti profesori mult mai exigenti si cu prestanta mult mai mare, de la colegii de liceu cu care am impartit atatea intamplari frumoase timp de 4 ani la niste oameni pe care nu i-am vazut niciodata si cu care mi-a fost frica la inceput sa schimb doua vorbe, de la materiile bine cunoscute prin care toti am trecut la unele pe care nici nu puteam sa le pronunt. Rezumanad totul, e greu! Nu mi-as fi putut imagina ca ma voi trezi intr-o buna zi si voi spune : "De azi sunt studenta, de azi trebuie sa ma comport ca un om matur si sa imi asum propiile alegeri!" . Totusi, cred ca m-as mai intoarce un pic in timp, nu pentru a schimba ceva din trecutul meu, ci pentru a mai putea retrai unele din momentele acelea frumoase...