joi, 31 ianuarie 2013

Un fel de "Dute, vino"

31.01.2013- nimic nou, peretii camerei mele au inceput sa se stranga si sa ma lase pe mine in mijloc, singura si parca lipsita de aer. Am nevoie de ceva nou, de ceva care sa ma scoate din rutina asta zilnica si plictisitoare. Timpul nu il mai simt, trece fara sa ma intrebe daca vreau sa treaca, trece asa fara sa lase o urma ca a fost bine sau rau. Nimic din jur numai este ceea ce a fost odata.
Umblu besmetica prin camera, cand in pat, cand la calculator.  Recitesc inca o data cursurile pe care ar fi trebuit sa le stiu de mult. Nu, gata. Ascult muzica. Nici muzica nu ma mai alina, cum ma alina odata. Cand ma facea sa ma simt bine, sa trec peste tot. Sa plang, sa rad, sa dansez. 
N-am timp nici macar pentru mine, pentru sufletul meu. Toate trec uimitor de repede, nu reusesc nici macar sa imi dau seama cand eram copil si cand am devenit un ingrat adult. Adult, cuvantul care ar trebui sa ne descrie pe multi dintre noi. Si daca nu vreau sa cresc, ce? Si daca nu vreau sa ma maturizez, ce? Si daca vreau sa fiu copil, ce? Vreau doar sa trec cumva peste problemele astea nesuferite, fara sa fiu ranita, fara sa ma plang si fara sa imi dau seama. Cer prea mult? Cu siguranta, da! Ar spune unii pentru ca daca nu esti ranit nu realizezi ca toate trec, chiar daca mai lasa si urme.
Nu sunt capabila sa  imi dau seama ce e bine pentru mine, dar merg precum un orb spunandu-mi ca trebuie sa iasa ceva bun. De ce ei vad ceva bun in mine? Cand eu nu vad nimic. Eu nu vad ceea ce vad ei. Eu vad cu totul altceva. 
Nu am facut nimic. Vreau doar ca timpul sa stea pe loc macar o data, sa ma pot bucura de tot in cateva secunde si dupa sufletul meu va fi multumit. Si imi voi urma calea, cuminte si drept ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

luni, 14 ianuarie 2013

Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare!


Trăind printre oameni și printre problemele lor, ajungem în anul 2013 să citim ziare, articole, să urmărim emisiuni și să ascultam radio doar pentru a pierde noțiunea timpului și a ne trezi într-o lume a sarcasmului prost, a divertismentului penibil și a vedetelor mediocre. Mai nou, mass-media românească a reușit să creeze valori, comportamente și trăsături care ar face orice om întreg la minte să râdă până când simte că aerul nu îi mai ajunge să respire.
Așa ajungem să o cunoaștem pe domnișoara Elena Băsescu. Vestita fiică a distinsului nostru fost suspendat președinte, Traian Băsescu, supranumit și ”marinarul sau chiorul de la Cotroceni”. Tânăra, ajunsă europarlamentar, uită subit să mai vorbească corect românește. Probabil din cauza emoțiilor sau a buzelor mult prea pline de acid hialuronic.
O altă noua valoare a țării noastre, pe care nu o putem rata este Bianca Drăgușanu. Fosta „Bianca a lu Bote”, actuala „Bianca a lu Cristea”. Opsss, se pare că nici a lui Cristea nu mai este pentru că aflăm că în ultima vreme s-a despărțit un pic de acesta din urmă și a plecat de Crăciun în Dubai ca să mănânce sarmale în foi de viță și răcitură.
Totodată, aflăm că datorită ratei mari a discriminării de sex din România, adică multe posturi de muncă pe care bărbații nu le pot ocupa, cum ar fi : secretară de birou, bonă sau menajeră, Vladimir Drăghia, celebrul „Burlac” de la Antena 1, a devenit primul asistent de platou. Că doar trebuie să fim non-conformiști, nu?
Si uite așa, România devine o mare de „valori culturale”, dar nu oricum, ci unele mondene care ne fac să mergem mai departe și să ne dorim din ce în ce mai mult să aflăm cine cu cine s-a mai cuplat, care mai divorțează, cine își mai pune silicoane pentru că trebuie să privim mereu în esență și să vedem ceea ce e cu adevărat important.